Photobucket

de la ... (16:48:28 15 Ianuarie 2011)

Prietenia-i precum Imparatia lui Dumnezeu Luca 13:18 El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna? Mat 13.31; Marc 4.30; Luca 13:19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui." Luca 13:20 El a zis iarăşi: "Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Luca 13:21 Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată."




duminică, 27 martie 2011

ochiul năvodului

acum

e soare
pentru cel care crede
reuşita-i dintr-o integrală curbilinie
care nu depinde de drum
coordonatele nodului
(8, 34)
răscrucea din care se vede totul
ochiul năvodului
trăieşte-n nodurile lui
ochiul peştelui
peste tot
acum









Constanţa, 28 martie, 2011
(despre atunci când acum...)

joi, 10 martie 2011

desţărmuriri

(picură-n trupul lui i)




..............

rănile tomisului
s-au atins de marea amiază


ambalaj al mirării

picură-n trupul lui i
punctul fugit de pe dunga albastră


un neamţ celebru zice

“culoarea este starea de suferinţă a luminii”
albastră e starea de graţie a cerului
halucinînd desţărmuriri





Constanţa, 10 martie, 2011

marți, 8 martie 2011

anna lui alexis

(merită să încercăm)


era ca acum
un martie
uşor îngheţat


ai pus de-o cafea
şi-i povesteai


din când în când
te ridicai de la masă
şi-n mijlocul odăii
iţi aranjai scena
de la-nceput

scurt

“Ana către Manole: Ce faci?
Manole: Un zid, te bagi ? “


spune acum
din ieri şi de azi
şi când eşti la greu
spune-mi din duminica ce-a trecut


încet
ţi-ai adus aminte cuvintele mele
“merită să încercăm"


ale tale
dintru ale tale
s-au aşezat singure-n portativul obsesiv
stârnind o furtună de vară-n
semitonuri de seară




aici aşezăm nuanţele grave
pe paletă trebuie să-ţi pregăteşti
tonurile sufletului
sentimentele
apoi îţi aduci aminte
cartea de duminică
deschizi la pagina 17 şi-mi citeşti

mi-ai spus că ai ales aici

pentru că te-ai legat de 17
ai vrut o poză-n mijlocul scenei
bătrânul cu pipă
a plecat
rămaşi singuri
ai schimbat scena
într-un şotron
de lângă şopronul matricii
cu feţele fricii

apoi ai dansat
un peisaj crepuscul
te-ai întins pe plajă
cu senzaţia că marea ajunge la tine
şi valurile-ţi acoperă trupul cu alge
şi trestii aduse de furtună
de pe insulă




Constanţa, 6 martie, 2011

marți, 22 februarie 2011

istmice

(mereu între ele)



din cele 52 de trepte
de pe Scara Tympului
azi e treapta cu semne
ajunsesem aici
căutând al patrulea punct
când tu tocmai ziceai


cuvintele trag de mine

nu stau acum de ele
că-i vorba de-un balans
între acel ego şi acel tu
mereu între ele
până se ajunge la egalitate-identitate


azi

grădina ta
s-a umplut de lume
îi scriam lui Igitur
să dea o tură-mprejurul cirezii
să-şi găsească taurul
să-l ia de coarne


ai văzut

ce eliberare pe capul şi pe sufletul tău
caută aici şi poate recunoşti
unde-i locul în care s-au deschis porţile
care le credeai încuiate


ce nu ştiai tu

este aceea că
de multe ori
voinţa ta-ţi trage-o ieşire din drum
se vede totul aici
în oglinda prin care iese fum


dă fuga să afli

ce zice în I Corinteni 6, 12-20
aş înlocui semnele
cu cuvintele
aşa mi-a spus omul cu glugă
şi mi-a lăsat cartea deschisă-n învăţătură


“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite,

dar nu mă voi lăsa biruit de ceva… Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?...
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.


… scrisoarea aceea-i foarte frumoasă. pare prozaică, dar aparenţa-i doar la suprafaţă. citind-o încă o dată, poezia şi drama aburesc frumos din ea.

mama ta odihnească-se-n pace. acum, când este plecată, ea te insoţeşte-n toate ale tale.
la mine, primul plecat a fost tata. 10 ani am refuzat plecarea asta. apoi am început să simt că trăieşte în mine.
când era în viaţă, eram fiecare cu viaţa lui, vieţile noastre interesectându-se rar, dar esenţial.
după ce ei au pleacat, cel puţin la mine, sunt mai prezenţi, amândoi. aşa-i structura mea, să am totul la un loc.
foarte curând am găsit că locul acesta-i bine să fie "desţărmurit".


nu ştiam de ce ţărmurile se surpă.

acum am aflat. ca locul să se deschidă şi mai mult. între apă şi uscat să nu mai existe atâta separaţie...
sigur că simţirea noastră creşte, pe măsură ce simţurile ni se armonizează...
suntem precum cutia de rezonanţă a unui univers în care cineva dă sens
fiecărui gest, fiecărui gând, fiecărei respiraţii...


scoală-te că azi avem multe de desţărmurit

nu m-ai fi sculat
la ora asta
dacă nu aveai nimic să-mi spui


mereu între ele

orbiţi de prea multă voinţă
în care suflă vâltorile haosului
pe uşile pronaosului



Constanţa, 20 februarie, 2011

(duminica semnelor istmice)

o tăcere se ia după mine

(urmele ponnei peste tot)


le ştii şi tu
doar eşti Domnişoara Cybele
“stabilopozi
portativul valurilor
scara fără nume”


ajunsesem aici
căutând al patrulea punct
pentru metamorfoze
când tu tocmai ziceai


scoală-te că azi avem multe de desţărmurit


nu m-ai fi sculat
la ora asta
dacă nu aveai nimic să-mi spui


din alergare
oprit pe punctul de la Infinit
totul deodată
acum şi altădată
după măsura tempoului
din ochiul boului sacru


fragilă aşteptare
în jurul lui
mâini transparente
mângâietoare valuri de mare
sărutând plaja


urmele ponnei peste tot
a cam întrecut măsura
mă ridic de la Masa Tăcerii şi plec
o tăcere se ia după mine
ponna o latră
ea se sperie şi ţipă
ponna o muşcă
ea ţipă la mine
să o pun pe ponna în lanţ
şi să o ţin în cuşcă


în sfârşit
între florile de cactus
sălcii măslini sălbateci şi-o haită de câini
ei nu-i muşcă decât pe cei cărora le bâzâie frica
vezi şi tu poate ajungi diseară în cercul acela de la ateneu


la ora 11:01 voi fi la gară mă sculasem cu gândul să dezvolt persoană-personaj- povestitor din metoda pălăriilor gânditoare îţi las şi ştirea mai jos poate pălăria portocalie o va îngădui să ajungă întreagă la tine



de aici e rolul tău tu eşti ceacarezice de acum le ştii pe toate eu merg să-mi caut punga de tutun





Constanţa, 19 februarie, 2011

(deschide şi mergi şi tu...)


http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/in-memoria-lui-brancusi-cerc-uman-in-jurul-ateneului-568971.html

fereastra

(acolo unde)


te las pe tine să-mi spui


am spus doar aşa
pe aici a trecut gândul meu
apoi am văzut
dincolo de întâmplare
că el tocmai trecea


pe portativ
notele invizibile
din braţele Y-ului
sus
Cântarea Cântărilor


fereastra
fereastră deschisă



de pe vaporul meu
literele fug
în forme
să ajungă la tine cuvinte
care să-ţi bucure clipa asta lungă
cât să-ţi ajungă


vântul bate cu accente-n focare
lasă prima jumătate
stai aici să bem
că tare s-au strâns nodurile

ce zici amice
de-un ultramarin

fereastra
fereastră deschisă


invizibilul prinde contur

îndrumarul avea de acum
cele bune şi de folos
strânse în cartea cu însemnări şi scrisori
lumina şi bucuria a primăvară


ce frumos s-au oprit vântul
valurile - malurile
de acum
fiecare după numele său


neatingerile valurilor
surpă din ţărmul Tympului
două golfuri gemene


va trebui să tai din crengi
să las florilor
loc de fruct

pe aici
pe aici au trecut ei
(.....................)



Constanţa, 14 februarie, 2011

sâmbătă, 5 februarie 2011

ceata lui eliade


(fumătorul de pipă)


cu zbor în aripa stângă
şi raza luminii
în interior
acoperită de semne
spirala umbrei
care nu se vede
cântă

era prea de dimineaţă pentru tine

pe aripa scurtă
atingând norii
am ieşit cu gonacii
galopând
………
…………………
……………………………

acum ne-am întors la gura focului
din căminul casei de pe plajă
într-o pace sufletească
şi o ceată îngerească
s-au deschis cerurile
şi-am văzut
pentru simplul motiv
că am crezut
precum vameşul
pe ţărmul înalt
un copil înalţă un zmeu
chiar acum

ştii poţi şi chiar faci ceva
ca eu să pot să fac şi să ştiu

poate
câte ceva-ţi aduce aminte
de cum s-au întâmplat pe rând
şi între rânduri
s-au aşezat
nodurile vii
colorate-n atitudine corectitudine
cu dăruirea totală-n pictarea pânzelor

omului meu îi plac mult ieşirile din cotidian
pe caroiajul banal de matricial
călare pe-un cal
purtând pelerina cu glugă
ca o păstrugă pusă pe cântec din fugă
are cu el un amnar
cu care aprinde cuvintele-n candelă



uite că ne-am găsit aici
pe insula de mâine
dincolo de digul din kiribati
unde şi-a înţărcat dracul pruncii
şi-a scuturat vrăjitoarea toţi nucii
palimpsest cu palindrom
peninsulară scară
în trei trepte

dor
ador
rodador

despre asta
poţi pune şi tu mărturie

cine se scoală de dimineaţă
găseşte algebra spiralei duble în ceaşca de cafea
analiza reală o arde-n prima pipă
în voiajul de dimineaţă
la farul albasru
din povestea
albă


ceata de orbi
a lui Bruegel
ajunge la marginea Infinitului

din ei
se desprinde orbul meu
care pictează-n oglindă
fumătorul de pipă



Constanţa, 31 ianuarie, 2011
pe puntea de comanda de vorba cu palariile ganditoare despre acum atunci intamplare si mare spune trei culori care ti le doresti palariile mele au cate o culoare precum usile intrebare: cate culori au usile mele?

cu 17 ani in urma


de la z si s (21:44:00 11 Ianuarie 2011)

cu 17 ani in urma, pe scara lui escher, ma inrebam ce gandea ganditorul de la hamangia. iata ca regasesc inrebarea in zilele astea. asta ma face sa caut intre mansuscrisele lui s zi z si iata ce am gasit... o insula noua...

studiind hãrţi civile şi militare foarte vechi care, traduse în româneşte, din diverse limbi, dau informaţii despre 300 de toponime (localitãţi, munţi, râuri). Eu m-am oprit asupra semnificaţiei denumirii în locul numit Prunii lui Cristian, de lângã Vârful Vãtraiului, urmele unei aşezãri de cult (schit)?. O altã informaţie care vizeazã zona în discuţie este aceea cã Piatra Romei (azi i se spune Piatra Rotãriei) se aflã la... (adicã, întâmplãtor?, chiar în sudul satului amintit mai sus), unde s-a descoperit un altar de sacrificiu: mai multe scãri sãpate în stâncã, ducând la o platformã unde se presupune cã aveau loc sacrificii (iar în apropiere s-au gãsit monede de aur). Tot aici se gãseşte informaţia cã la numai 2 km, spre sud, se aflã vârful numit Cetãţuie. nu întâmplãtor… Toate observaţiile mele nu sunt rodul unei imaginaţii înfierbântate, puse cu tot dinadinsul sã inventeze, sã fabuleze, sã forţeze istoria. O abordare dintr-o perspectivã istoricã, lingvisticã şi arheologicã a zonei, fãcutã cu profesionalism ( dar şi cu mulţi bani) ar scoate şi mai mult faptele la luminã, scotocind, din învelişul strãlucitor al legendelor, miezul adevãrului. Istoricii trebuie sã-şi dea mâna cu arheologii, iar acestia cu lingviştii. Nu pot fi lãsaţi colţenii singuri, cu muzeul lor. Ei şi-au fãcut datoria. Trebuie „scotocit“ Dealul Martirilor, Podul Samarului, Vârful Ceciliei (prea pare a fi loc ideal pentru o cetate Pe Baltã? Toponimele amintite de... trimis din adâncurile istoriei cele douã statuete, „Gânditorul“ şi „Fecunditate“, de la Hamangia, cu certitudine cã ne-au mai lãsat şi alte mii de semne ale trecerii lor prin deşertul timpului. Românii înşişi trebuie sã se mobilizeze. Au dat o dovadã a solidaritãţii lor spirituale, a patriotismului lor, punând pe picioare diverse fundaţii şi asociaţii, unind forţe spirituale importante. Încã o datã, dacã nu ei, cine s-o facã? Colchida este adevãrul românilor Realitatea începe sã se contureze. Avem nişte argumente fidele: textele antice, atâtea câte ne-au venit pe potecile abrupte ale istoriei, urmele arheologiei, memoria colectivã, adicã numele acestor locuri. Cât de sceptici am fi, prea mari sunt coincidenţele. În sprijinul acestei pledoarii, tot o legendã a lui Ulise, cel venit cu Iason dupã Lâna de aur. Se spune cã la întoarcerea spre Itaca, din rãzboiul troian, în peregrinãrile lui pe mare, timp de zece ani, Ulise ajunge pe o insulã a lotofagilor, ai cãrei locuitori se hrãneau cu floare de lotus, fapt ce ducea la pierderea memoriei, adicã a identitãţii. Nenorocirea era cã marinarii sãi au consumat-o şi au început sã- şi piardã memoria, unul câte unul. Ulise porunceşte ca cei care o gustaserã sã fie duşi pe corabie cu de-a sila, dar se aruncau în mare, înapoi dupã floare. Ca sã-i smulgã, i-a legat cu funii groase de catargele vasului care i-a dus spre Itaca lor, unde le-a revenit memoria la loc, trezindu-se din uitare, ca dintr-o beţie. În felul acesta, Ulise le-a lãsat cea mai de seamã avere, neuitarea. Uitarea este egalã cu moartea. Nu moartea biologicã, ci moartea spiritului. Memoria – ca povarã lumii. Colchisul din Carpaţi – ar zice peste o mie de ani urmaşii lor! Ne-a fãcut-o cadou. Existã o memorie a inimii, ca solidaritate a locuitorilor acestor meleaguri. Existã şi o memorie a locurilor, cea mai trainicã. Ce memorie au munţii noştri! Cu aşezãrile lor rupestre sãpate de o parte şi de alta a masivului Crucea Spãtarului, pe versantul vestic aflându-se Fundul Peşterii, Peştera lui Dionisie, Peştera lui Iosif, Agaton, Agatonul Vechi, Fundãtura; pe versantul estic, într-o poziţie strategicã, se aflã Ghereta şi Bucãtãria. Peste Dealul Martirilor se aflã Schitul sãpat în piatrã de la Aluniş, cu chiliile sale, grotele de la Strâmba şi de la Colţii de Sus, care trebuie cercetate. În faţã, satele Scãieni, cu uriaşii de sub livezile lui şi MuscelulCãrãmãneşti, cu Goşa, cu Vârful Goşii, cu Piatra Rotãriei, cu Vârful Ceciliei, cu Vârful Vãtraiului, cu Vârful Boşoveiului, cu Vârful Ivoiului, cu Podul Goşii… Existã o memorie a locurilor pe care trebuie s-o citim, s-o ascultãm şi s-o cercetãm. Destinul nu numai cã ne cautã sã ne vegheze, dar, în curând, îşi va descoperi, încetul cu încetul, faţa ascunsã de vãl. Eu l-am ridicat atât cât am putut, cât m-am priceput, fãcând doar începutul…

peste toate cele

de la ymp (17:37:30 13 Ianuarie 2011)

pe undeva o invitatie de-o seara pana la rasarit vremurile-s dincolo de aparente si de absente palariile ganditoare-s o forma de creativitate si de seminte originale seamana cu metoda mea dulapul cu 5 usi pe teme muzicale-n loc de rogvaiv precum clasele de resturi modulo 12 las izomorfismele-n metamorfoze si zic: 1. accepta ca toata harta ta cu seara si noaptea asa va fi dar nu-n cele ce sunt ci-n cele ce frumoase ar fi si asta se intampla din cauza digului care n-a stiut sa-mi apere tarmul si multe s-au surpat din cadranul meu solar ce frumos ai pregatit tu gandul iesirii din mare 2. taximetristele mele surorile amellie ma iau cu schimbul de pe unde ma prinde ora sfarsita pentru prima data azi am ascultat intercalarea comenzilor dispecerului cu spusele rapperului "nu vreau la munca vreau plin in punga seara de seara la un gratar" - v-a placut? ma intreaba micuta taximetrista - e-n ton cu starea natiunii -dar de asta ce ziceti? "nu vreau la scoala vreau dor o coala ce-i stampilata la minister de un ministru cel mai sinistru ce are carte cat un oier" ........................ 3. .................................

pe cand se imbarcau...


de la
ymp (06:04:41 14 Ianuarie 2011)

aici este doar un motiv de fluturare de batista... nu exista intamplare-n viata care sa nu aiba-n ea un pic de lumina... chiar si aceea cand cineva varsase la radacina gutuiului meu o galeata de smoala, sau cand si-a bagat picioarele-n galeata cu apa scoasa sa astampar setea... n-am citit pana la sfarsit important este ca am trecut prin apele tale acum alerg sa dau semn rasaritului undeva-candva asteapta o zi imbracata-n cenusiul cotidian cu ceva vreme in urma ceream adresa mail a Biancai Marcovici doream sa stiu cand revine in Iasi din mai multe motive acum, las doar semn cu aceasta cu dorinta de a-i scrie si asta pentru ca dintre calaretii de inorog cel dintai a fost omul cu gluga .................................. am taiat pentru semne de carte si-am zis............... n-am putut selecta totul "Iar am ieşit pe fereastră... Urmele mi-au fost şterse Cu migală. Întâi mi-au desfiinţat adresa. Mai apoi mi-au dărâmat poemul nu aveţi şi voi nişte gratii acolo? nişte paranteze, sau obstacole pentru inorogi nărăvaşi... " de aici, se intampla sa fie chiar asa... mai trebuie un pic cizelat, dar in mare parte, este asa... stiu, n-am nimerit momentul, dar poate gasesti pe undeva adresa Biancai Marcovici am eu treaba prin Iasi o alta casa cu iedera-mi este acolo... poate ca ma voi muta in ea uite ca la asta nu m-am gandit pana acum da... aici este o lista care din punctul meu de vedere ar fi un pic modificata... dar asta o las pe altadata... > Iti trimit aceasta tie pentru a vedea > cati > > citesc de fapt e-mail -ul. > > Raspunsul tau va fi interesant. > > Fii atent la ceea ce citesti. > > Dupa ce l-ai citit o sa stii motivul pentru care ti l-am > trimis tie.. > > Asadar: > > > Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o > VIATA. > > Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea > persoana... > > Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru > a indeplini > o nevoie pe care ai exprimat-o. > > A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te > indrume > si sa-ti acorde suport, > > Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. > > Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. > > Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. > > Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment > inoportun, > > aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce > aceasta relatie > la sfarsit. > > Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. > > Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o > pozitie. > > Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost > satisfacuta, dorinta > noastra indeplinita, munca lor terminata. > > Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi > mai departe. > > > > Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a > venit randul tau > sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. > > Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. > > Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. > > Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de > bucurie. > > Crede, este real. Insa doar pentru un sezon. > > > > Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, > > lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o > fundatie > > solida emotionala. > > Treaba ta este sa accepti lectia, > > sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in > practica > in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. > >


Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este > clarvazatoare.. >


de aici mai am 17 trepte. sper sa am linistea si bucuria de-a le face singur. este o rugaminte. precum in pilda mironositelor, cu uleiul de candela... precum in pilda celor chemati la cina... precum in celelalte pilde in care furii intra prin alte locuri decat pe usa... si strigarea: usile, usile, cu intelepciune, sa luam aminte, s-a strigat... de aici, jos palaria! toate scoicile care au avut de cazut au cazut... n-au ramas decat pietrele si scoicile izvorului viu...

de la ymp (18:03:36 16 Ianuarie 2011)